Însemnări din subterană

Rezumat

Condus de credința că „omului îi place să-și cîntărească numai amărăciunea, iar fericirea nu și-o cîntărește”, povestitorul fără nume al Însemnărilor din subterană este un mizantrop care trăiește singur în Sankt-Petersburg, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Viața lui este o luptă fără sfîrșit cu sentimentul tot mai acut de înstrăinare față de semeni. În însemnările sale, el se revoltă împotriva tuturor concepțiilor și valorilor societății, opunîndu-se științei și raționalismului absolut adoptate de contemporani.